* Wallace & Gromit: Blestemul iepurelui rău / Wallace & Gromit: The Curse of the Were-Rabbit (Marea Britanie, 2005), de Nick Park şi Steve Box. Care sînt cele mai mari vedete de film ale momentului? Dacă aş face parte dintr-o comisie obligată să analizeze toate revendicările şi s-o aleagă pe cea mai îndreptăţită, tot ce vă pot spune este că aş acorda o atenţie specială CV-urilor gemene depuse de Wallace şi Gromit. Judecaţi şi dumneavoastră: celor doi nu le-au trebuit decît trei filme (şi acelea de scurtmetraj) ca să ajungă la notorietate, la bogăţie şi la Oscar (de două ori; şi încă o dată la un pas de el). Ca model de reuşită în ziua de azi, mi-e greu să găsesc ceva mai înălţător. Am în vedere şi faptul că, în viaţa de toate zilele, cocoţaţi unul pe umerii celuilalt, cei doi nu măsoară mai mult de o jumătate de metru; şi faptul că bietul Gromit s-a născut fără gură; şi faptul că Wallace e un chelios care nu se sfieşte să poarte pe ecran veste croşetate (de Gromit); şi faptul că, în materie de distracţii, amîndoi propovăduiesc statul acasă - cu o felie de brînză sau cu o pereche de andrele; şi, bineînţeles, faptul că amîndoi sînt făcuţi din plastilină - ne amintim de asta ori de cîte ori vedem urmele lăsate de mîinile modelatorilor pe corpurile lor. Nici nu ştiu cum să evoc confortul şi căldura pe care le pot inspira amprentele acelea - garanţia omenescului sîrguincios, dar supus greşelii, sugestia unui travaliu deopotrivă maniacal şi calmant -, prin contrast cu aerul bibilit, nefiresc de curat, al animaţiei realizate pe computer. Nici nu ştiu cît de tentante mai sînt aceste virtuţi - ale magiei produse în condiţii mai degrabă artizanale decît industriale, păstrînd aspiraţii mai degrabă casnice decît planetare - în ochii copiilor dumneavoastră. Dar li se potrivesc de minune unor eroi ca Wallace şi Gromit - creaţiile animatorului britanic Nick Park; se potrivesc cu pl