- Cultural - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2004 Prozator din constelatia transilvanenilor Slavici, Rebreanu, Agarbiceanu, obsedat de prezentarea transfigurata artistic a satului in dimensiunea lui monumentala, cu predilectie spre inregistrarea amanuntului; ca si acestia, se rosteste in jurul preocuparii esentiale a taranului transilvan, nevoia de pamant, cu dramele si traumele ce decurg din batalie, cu trairile iscate de aspiratia sa. Un roman neterminat, Ospatul dracului, care urma sa fie o veritabila epopee a satului din Campia Transilvaniei, trimite gandul spre proza marilor epoci ai universului taranesc, Marin Preda, Zaharia Stancu, Dinu Sararu, Ion Lancranjan, inspirati, primii trei, de areale geografice si habitudini diferite, ultimul de un spatiu temporal si social necunoscute de Pavel Dan. Criticii remarca capacitatea autorului de a "descoperi in «realitatea cea mai intima» marea poezie a faptelor marunte si a obiectelor umile, inlocuind adeseori exemplele de viata cu perspectiva unica a proiectiei imaginare". "Se imbina adica in povestirile lui, afirma Ion Chinezu, intr-o dozare absolut personala, cel mai acerb realism cu un fantastic indraznet care coboara de-a dreptul din basm, din balada si din descantec". Deci, nu un interes aparte pentru evenimentul localizat istoric, "cat un substrat uman, o zona a gesturilor intemporale, sau, mai mult, de un simplu ceremonial si spectacol ritual" (Aurel Sasu, 1978). Sigur, opinia criticilor operei lui Pavel Dan este nuantata, in functie de gustul acestora, de "scoala" pe care o reprezinta, fie ca e vorba de Cornel Regman, Nicolae Balota, Ovidiu Papadima, G. Calinescu, Romul Munteanu sau Monica Lazar. Toti acestia lasa sa se inteleaga ca agreeaza asertiunea potrivit careia prozatorul Pavel Dan, mort la varsta de numai 30 de ani (s-a nascut la 3 septembrie 1907 in comuna Tritiul de Sus, judetul Cluj, a decedat la 2 august 1937