- Cultural - nr. 11 / 17 Ianuarie, 2004 Eu nu-mi permit sa beau nici ceai de tei Stiind ca pe sub ei trecuse Eminescu Si dintr-o stare-n alta, in zat mi-i dorm pe-ai mei Cafeaua darii-n foc de-odata cu firescu'. Eu nu-mi permit alei, nici seri pierdute-n deal, Stiind cata talanga va bate-n doua feluri Admit ca lacu'-n vasla isi cam facuse mal De cate ori lopata, in condica la Belluri, Semna fara retineri si dus, peste intors Stiind ca frecventeaza trupesc prin "Bolta rece" Si caii iau la ape, ca si cand s-ar fi stors El insusi o placenta a fatului de zece. Eu nu-mi permit noroiul de pe bocancii mici, Pe care `nca groparii cadavrelor ii fura Si stiu cat floarea turbei va da huila-n bici Un Eminesc probabil, masea de minte-n gura. Deci, asadar, si dintii au tot amprenta lui, Mai bine mor de foame in caria ovala Decat sa ma tratez de tei batuti in cui, Ce imi refuza ceaiul doar pe motiv de boala. Eu nu-mi permit sa beau nici maduva oirii Pe Nessus sa il sterg de arsita pe cap, Caci fiindca Eminescu-i e regnului vorbirii Intaietatea tatei din care-o sa m-adap. Nu imi permit nici Doine, nici Seri foarte pe deal, Cum va spuneam, n-am voie ceai de tei, Ibricele luminii sa traga mai la mal O tara nascocita din prea bun-simtul ei. Pe-aici, pe unde turnurile de crenel s-au rupt, Potcoave ii surad in dunga pan' si vietii. Miroase inaltimea a mult prea mult abrupt, Copacii s-au curbat pe melanina cetii. N-am nasturi nici la suflet, nu pot sa ma inchei, Noi decolari de pietre pe brate duc obstescu, Eu nu-mi permit sa beau nici simplul ceai de tei, Caci intr-un fel sau altul e insusi Eminescu. DARIE DUCAN - Cultural - nr. 11 / 17 Ianuarie, 2004 Eu nu-mi permit sa beau nici ceai de tei Stiind ca pe sub ei trecuse Eminescu Si dintr-o stare-n alta, in zat mi-i dorm pe-ai mei Cafeaua darii-n foc de-odata cu