Un catun lipit de calea ferata ce leaga Bucurestiul de Pitesti. Bordeie de chirpici, care rasar printre munti de gunoaie. Tigani in zdrente flenduresc pe mijlocul singurei ulite din saracime. Patroaia Un catun lipit de calea ferata ce leaga Bucurestiul de Pitesti. Bordeie de chirpici, care rasar printre munti de gunoaie. Tigani in zdrente flenduresc pe mijlocul singurei ulite din saracime. Patroaia Gara, din judetul Dambovita, este localitatea unde de ceva timp a aparut o noua meserie: "geambasii de oameni". Ion Tudorache are 40 de ani si este de undeva de pe langa Moreni. Povesteste ca, acum doi ani, din cauza unei raceli, a prins o complicatie si i-au fost taiate ambele picioare. Fara loc de munca, omul a ajuns la caminul-spital din Sacuieni - Dambovita. De acolo a fost luat de o femeie, cica o nepoata de-a sa din Patroaia Gara. Femeia le-a zis medicilor, anul trecut, ca-l ia acasa pe amarat, sa-l ingrijeasca. Dupa putin timp, Ion Tudorache "a iesit la produs". Aproape in fiecare zi, schilodul e pus pe trenul de Bucuresti. Nepoata - Claudia Busca - sau un alt satean il supravegheaza pe handicapat in timp ce acesta se taraste prin tren, cersind cativa banuti. "Munca" handicapatului continua in Gara de Nord si apoi, in functie de cat a strans, omul e dus sa cerseasca in centrul Bucurestiului. "Uneori scot si 500.000 de lei pe zi. Le dau lor banii (stapanilor de la Patroaia - n.n.), iar ei imi dau sa mananc si sa fumez", povesteste Tudorache. Omul zice ca nu regreta ca a plecat din spital - asta o spune in timp ce tiganimea e cu ochii pe el. Mai sopteste ca uneori e batut, apoi zice, cu voce tare, ca nu are nici o problema. Despre relatia de rudenie cu "stapana" nu prea stie mare lucru. Acum zace intr-un pat jegos, intr-o odaie plina de paduchi si cu o combina Hitachi. In mizeria bordeiului, handicapatul mai locuieste cu alte patru suflete. Tiganii spun ca i-au facut