Vinatoarea era in perioada comunista o pasiune rezervata exclusiv demnitarilor. ?Aristocratia rosie? impusca cu nemiluita, iar primul vinator al tarii nu putea fi altcineva decit Ceausescu. Asa se face ca zone intregi de vinatoare erau pastrate exlusiv pentru elita comunista, iar ursul brun

Vinatoarea era in perioada comunista o pasiune rezervata exclusiv demnitarilor. ?Aristocratia rosie? impusca cu nemiluita, iar primul vinator al tarii nu putea fi altcineva decit Ceausescu. Asa se face ca zone intregi de vinatoare erau pastrate exlusiv pentru elita comunista, iar ursul brun a ajuns sa se dezvolte ca nicaieri in Europa. Datele oficiale arata ca efectivele optime de 4.500 de ursi ajunsesera, in anul 1989, la circa 7.500 de exemplare. De fapt, cu putin timp inainte de caderea regimului comunist, densitatea exagerata a ursilor atinsese in unele zone cote alarmante, iar gospodariile erau calcate de ?Mos Martini? care plecau cu porci sau vaci, ziua in amiaza-mare.

Imediat dupa Revolutie, pasiunea pentru vinatoare a devenit, peste noapte, un ?hobby? la moda: foarte multi ?impatimiti? ai acestei activitati s-au gindit sa devina vinatori. Pe listele Asociatiei Generale a Vinatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPS) sint inscrise nu mai putin de 60.000 de persoane. Cu toate acestea, vinatoarea ramine un sport al celor cu bani, prea putini din cei inscrisi in AGVPS putindu-se numi in sensul deplin al cuvintului vinatori. Conform legislatiei in domeniu, anual, pentru fiecare specie este calculata o cota de recoltare si in functie de aceasta Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului elibereaza permise, iar intiietate au vinatorii straini, romanii multumindu-se cu ce ramine. Chiar si asa, preturile ramin insa prohibitive pentru marea masa a vinatorilor, impuscarea unui urs, de exemplu, putind costa peste 8.500 de euro. Cum Romania se poate ?lau