- Social - nr. 12 / 20 Ianuarie, 2004 Referindu-ne la o mare parte a parlamentarilor, la modul de a actiona, ne vine in minte morala din cunoscuta fabula, "Cainele si catelul" sau cea din "Dreptatea leului": "Nu stiu cum urmeaza, nu pricep cum se poate, / Dar vaz ca cei puternici oriunde au dreptate." Nu doresc sa lezez sentimentul onoarei nimanui, dar ma gandesc ca pe langa votul uninominal absolut necesar trierii competentei, s-ar impune inca doua examene, absolut necesare, medical si de cunoastere a limbii romane, indiferent de nationalitatea celui ales prin vot democratic si nu prin frauda, asa cum se cam practica la noi dupa '89, culminand cu referendumul pentru Constitutie. In prezentul material ne propunem sa vorbim de parlamentarul care s-ar incadra in ceea ce numesc de circumstanta, "sindromul Raskolnikov". Ma simt obligat sa aduc cateva lamuriri pentru cititor. Raskolnikov este personajul celebrului roman al lui Dostoievski, "Crima si pedeapsa". Pentru cunoscatori, se stie ca studentul ucide o batrana, nu pentru a o jefui material, ci pentru a se convinge pe sine ca apartine unei stirpe de Napoleon ( = varianta a supraomului), caruia totul i se cuvine sa faca, fara a da socoteala nimanui, nici propriei constiinte. Exista cativa parlamentari romani care se bucura de o imunitate absoluta, in ciuda comiterii unor fapte abominabile, de la divulgarea unor secrete de stat (ne referim la parlamentarul udemerist prins la granita cu documente pe care dorea sa le introduca in Ungaria), pana la numeroase acte de coruptie si incalcarea fara remuscari a legilor Romaniei si iubirea de sine, gandindu-se la capatuiala si asigurarea unei perioade a pensionarii fara griji materiale prin propuneri de milioane si milioane de lei, in timp ce in tara mor oameni bolnavi din lipsa de medicamente, altii mor de foame si de saracie. A cita nume ar insemna multe coli de harti