Inca din primele zile ale lui ianuarie, dupa ce aburul sarmalelor, fripturilor si „tariilor“ s-a mai risipit, stagiunea muzicala bucuresteana si-a reluat cursul, propunind citeva repere extrem de interesante. Spre exemplu, Filarmonica bucuresteana a marcat deschiderea „anului Dvorak“, la trecerea unui veac de cind ilustrul compozitor ceh s-a stins din viata, prin concertele dirijate de Cristian Mandeal, sub cupola Ateneului, incluzind Uvertura Carnavalul, Concertul pentru pian op. 33 – solist Martino Tirimo din Cipru – si Simfonia a VII-a. Un program divers menit sa puna in evidenta maniera in care creatorul a stiut sa contureze momente de stralucire si exuberanta, de gratie si lirism, dar si sectiuni meditative de mare frumusete, pe care orchestra le-a realizat cu acuratete, poate mai ezitant la inceput, mai incisiv apoi, construind planuri sonore expresive, fara a excela insa ca paleta coloristica in Simfonie, acompaniind totodata discret si eficient discursul solistic parcurs cu o „mecanica“ sigura, dar intr-un spectru de nuante destul de neutru, cu o ritmica adesea incerta care a determinat, de altfel, desincronizari in relatia cu ansamblul. Dar cum publicul nostru s-a obisnuit sa aplaude pina cind solistul ofera (macar) un bis (de parca acesta ar fi „inclus“ in pretul biletului), pianistul cipriot a cintat cu finete o miniatura amintind de „cutiutele muzicale“ – poate in gluma, poate cu ironia celui ce face un hatir…
Citeva zile mai tirziu, publicul a asaltat Sala Radio pentru a urmari, in concertul Orchestrei Nationale Radio, un nou eveniment muzical – prezentarea unor selectiuni din opera Gioconda de Ponchielli, o lucrare prea putin cintata la noi, beneficiind de interpretarea unor solisti de clasa internationala – soprana Eliane Coelho (a carei voce vibranta, ampla si dramatica, dublata de un temperament vulcanic, entuziasmeaza cu fiecare noua ap
