Intre marile probleme pe care umanitatea nu si le va mai pune vreodata, intunecarea scotiana sta grava si beata pe un fotoliu de plastic din imitatie de plastic. Omenirea e prea obosita prin partile ei europene pentru a mai face istorie cu capul. Ea isi odihneste organul odinioara supra exersat lasandu-l dovleceste pe umarul ideilor fixe. Primim, din acest unghi de odihna, istoria ca lupta a sexelor sau ca drama coloniala, ca joc pe care reprimatii si dominatorii lor incep sa-l joace inca din nisipar. De istoria care spune ce a fost si cum de a ajuns pana la noi ce a fost nu se mai ocupa decat o mana de profesori batrani, intrerupti odata la 5 minute de inca un cap curios care intreaba din pragul usii: "N-ati murit inca?".Uite asa, din lipsa de putere si, curand, din lipsa de interes, va ramane necercetata si neexplicata marea problema a intunecarii mintii scotiene. Pacat! Caci, spune un viitor proverb scotian, "Cine vrea puncte fixe sa vina la Glasgow si va rasturna pamantul". Cata intelepciune in aceste cuvinte nerostite care ne spun doua lucuri logice: 1- nu exista nici miscare, nici progres, nici timp si 2- totul e fix si se va repeta pana la sfarsitul timpurilor.
1700 si ceva, candva
Pe scurt, chestiunea intunecarii scotiene se reduce la intrebarea: exista vreo explicatie asupra trecerii de la iluminismul scotian al secolului XVIII la nebunia sticloasa a secolului XX? Pe la 1700 si ceva, scotienii aveau cele mai multe si mai bune scoli din lume. Astazi, semneaza cu degetul si sunt ambidecstri. Pe la 1700 si ceva, scotienii inventau principiile economiei moderne, deschideau era tehnologiei, faceau filozofie si descopereau medicamente. Astazi, Glasgow e orasul pacientilor care trec sub supraveghere medicala de la heroina la methadon (surogat mai bland). Pe la 1700 si ceva, Scotia ni-i dadea pe Adam Smith, pe David Hume si pe Adam Ferguson (de la
