contemporani: Jeffrey Sachs, cu o extinsa experienta in studiul economiilor in tranzitie, si Michael Porter, cel care a si deschis cu o lucrare de acum clasica, Despre competitivitatea natiunilor, o cale de abordare cu totul noua in analiza factorilor hotaratori pentru succesul unei companii sau al unei intregi economii nationale. Luate impreuna, cele doua clasamente dau nu numai o foarte buna harta a prosperitatii diferitelor tari de pe glob, ci si o masura a capacitatii acestora de a ramane prospere sau de a deveni prospere in viitor. Intr-o lume in care retelele de transport, financiare si de comunicatii globale fac pozitionarea geografica tot mai putin relevanta, iar acordurile de liber schimb inlatura majoritatea barierelor de protectie vamale, prosperitatea pe termen lung a unei natiuni tine in mod esential de capacitatea acesteia de a fi un jucator performant in economia mondiala. Din pacate, daca ne uitam la cele doua clasamente, nu avem deloc motive sa privim viitorul cu multa liniste. In primul dintre ele, care ia in consideratie caracteristicile mediului macroeconomic, calitatea institutiilor publice si resursele tehnologice din fiecare tara in parte, ne situam in 2003 abia pe pozitia 75, in scadere de pe locul 67 cu un an in urma, dintr-un total de 102 intrari. In al doilea, care masoara in principal calitatea companiilor si a mediului de afaceri, ne plasam, din nou, doar pe pozitia 76.

Astfel de analize explica in buna masura cum de s-a ajuns in 2003 la un deficit comercial record de peste 5 miliarde, cu 30% mai mult decat anul trecut. Acest nivel al deficitului comercial, care este diferenta din cat exporta si cat importa o tara, a pus pe jar si guvernul, si Banca Nationala care au inceput sa traga semnale de alarma si sa propuna formule de descurajare a creditului, astfel incat romanii sa cumpere mai putine automobile si electrocasnice din