- Editorial - nr. 12 / 20 Ianuarie, 2004 Cam de prea mult timp incoace, mai-marii clipei, azi cu painea si cutitul Puterii in mana, nu prea au timp sa coboare privirea si spre ce se petrece in imediata apropiere, chiar sub nasul lor. Preocupati de ambitiile unui Mischie, care nu se mai multumeste cu eticheta de "baron local", insistand sa i se atribuie, acum, dupa ce a tiparit carnete pesediste de membru de partid cu "Tatal Nostru", nici mai mult, nici mai putin decat titlul de "nobil", deoarece asa i s-ar cuveni, chinuiti de dilema a fi sau a nu fi vot uninominal la Senat si la Camera Deputatilor, calculand eventualele castiguri sau pierderi, intr-o Romanie in tranzitie bolnava, in care mor (sau sunt substituiti?!) nou-nascutii la maternitatea din Ploiesti, in care se sting de foame romani ajunsi demult sub pragul saraciei, orbi si surzi guvernantii nostri se fac, bineinteles, ca nu vad si nu aud nimic. Pentru ei, de pilda, declararea Tinutului Secuiesc nu apare, deloc, in vreun scenariu catastrofal. Iar daca, totusi, privesc doar cu un ochi, printre degete, o fac doar strategic, de mantuiala, discret, pentru a nu supara prea mult tovarasul de Protocol, cu stirea si avizul caruia se petrece toata tarasenia. Constatand, cu o diabolica satisfactie, ca pisica mereu nu-i pe acasa, in sensul ca intreaga atentie a Guvernului este rapita de cu totul alte preocupari, fostul senator Csapo Jozsef, "nasul" proiectului din 1993, pentru croirea enclavei etnice in inima teritoriului national romanesc, si ai lui soricei visatori la autonomii pe criterii doar de ei inventate, s-au obraznicit de tot. Toata sleahta adunata, duminica trecuta, vreo 200 de anarhisti, la Sfantu Gheorghe a adoptat sistemul de autonomie, ca un corolar al tacticii "pasilor marunti", neglijata de guvernantii romani, dar atat de eficienta si fructuoasa, in cei 14 ani, favorabila, atat pentru actualul Consi