Lia Roberts nu ar fi prima femeie care isi incearca sansele la presedintia romana: in 2000, Graziela Barla obtinea in cursa pentru Cotroceni, ca independenta, putin peste 60 de mii de voturi. Lia Roberts nu ar fi nici primul roman emigrat care se intoarce acasa pentru a-si testa ambitia politica, caci, inaintea sa, Ion Ratiu si Radu Campeanu au facut acest lucru: primul cu o performanta foarte modesta in 1990 (circa 617 mii de voturi, adica 4% din sufragiile exprimate), al doilea cu o "intrare" notabila (1,5 milioane voturi in 1990, adica 10,64%) si cu o "continuare" penibila in 1996, cand liderul liberal acumula doar 43 de mii de voturi. Roberts se distinge insa de cei amintiti aici: spre deosebire de G. Barla, ea pare a avea fonduri electorale insemnate, anuntand ca e dispusa sa cheltuiasca 15 milioane de dolari in campanie; apoi, spre deosebire de Campeanu si Ratiu, Roberts a facut cariera politica in locul de exil. Mai apropiata de Ratiu prin temperament - de pilda, prin disponibilitatea de a dialoga cu toti actorii politici -, Roberts se deosebeste de acesta pentru ca, in trecut, a preferat nu solutia organizarii emigratiei romane, ci angajarea in politica nationala, in speta, in cea americana, fiind o apropiata a familiei republicane a lui Bush.
La polul opus, Gigi Becali. Tipul uman nu e deloc nou in politica de la noi. Înaintea sa, Dumitru Sechelariu, Gheorghe Stefan sau Dumitru Dragomir au definit amestecul fotbalului cu politica in trei... variante doctrinare: cea social-democrata la Bacau (unde Sechelariu a ajuns... nume de stadion, dar si primar fara adversari pe masura), cea liberala la Piatra-Neamt (Gh. Stefan, cunoscut si sub numele de Pinalti, fiind chiar seful filialei judetene a PNL), cea peremista - la Liga Profesionista de Fotbal, dirijata de senatorul Dragomir. PSD, PNL, respectiv PRM au castigat in acest fel purtatori de cuvant culti
