In haosul institutiilor republicii de la Weimar, al unei democratii fara de autoritate, pe fundalul unui nationalism larg raspindit si al unei dorinte de revansa fata de Europa, fara a ridica statui evreilor, Hitler a venit la putere, prin alegeri, in Germania in 1933. Apoi se stie ce a urmat si pentru Europa, si pentru democratie, dar in special pentru evrei.
Romania de 14 ani tot tranziteaza spre democratie. De-a lungul acestei perioade a reusit sa isi reduca numarul partidelor politice reprezentative (poate singura realizare demna pentru dinamica institutionala a democratiei), a reusit alternanta la guvernare (1996, 2000).
Dar nu a reusit sa blocheze ascensiunea extremismului de dreapta. A nationalismului xenofob si antisemit.
In numele valorilor democratiei, al libertatii de exprimare si asociere, PRM a urmat o traiectorie ascendenta. Rezultatele obtinute la alegerile din 2000 precum si pozitiile pe care le ocupa in sondajele din perioada 2001-2003 releva ca PRM are resurse pentru a repeta performante electorale, cel putin la nivelul anului 2000. Riscul este real. Sansele exista intrucit criza sociala in Romania nu s-a stopat, saracia nu a diminuat, in pofida datelor statistice viata oamenilor nu este mai usoara, polarizarea sociala este reala, coruptia se combina cu servicii publice falimentare, prost gestionate, care deservesc cetateanul.
Intre timp am vazut la treaba tot spectrul politic. Numai PRM si al sau lider au stat, de 14 ani, fie in opozitie, fie in umbra puterii. Autoritatea statului este slaba. Clientelism politic, o relatie nesanatoasa, prea dependenta, intre lumea politica si cea a afacerilor. Persoane tinere si in virsta fara repere se simt abandonate de o societate care pare sa traiasca numai din viraje.
Extremismul PRM pare ca aduna suporteri dintre oamenii tacuti, in timp ce societatea politica si c
