* şi din cauza Sărbătorilor, pe străzile Parisului, din cinci oameni doi erau asiatici, unul negru, altul turist italian, iar celălalt... incert; din această cauză, in cele două săptămani petrecute pe malul Senei, nu ştiu nici măcar aproximativ caţi francezi nativi am văzut; la toate buticurile cu suveniruri lucrează numai nord-africani: tunisieni, marocani şi algerieni; Parisul pare in curs de colonizare; Le Parisien se şi intreba pe prima pagină a numărului de Crăciun: „Où sont partis les parisiens?”

* din cinci „francezi” trei poartă fular;

* traversarea pietonilor pe roşu la semafor şi oprirea unei coloane intregi de maşini nu e motiv pentru ca şoferii să claxoneze, iar injurătura pare un act prea intim;

* vanzătorii vorbesc cu bonjour, madame, monsieur, je suis desolé, merçi şi au revoir; undeva, la intrarea intr-un supermarket, am citit „un client est sacré”;

* şi „les cadeaux ont une ame”;

* in supermarket-uri, standurile cu vinuri sunt impresionante, multă branză mirositoare, foarte puţină bere; produsele cele mai ieftine se află pe raftul cel mai de jos, cu cat eşti mai sărac, cu atat te apleci mai mult;

* aproape pe orice stradă se găseşte un restaurant, un bistro, un boutique, un salon de coafură şi un teatru;

* plus un indicator spre cel mai apropiat muzeu, unul dintre cele peste 250 de muzee, de la Maison du Pain, Musée du Fumeur, Musée de la Poste, Musée du Jeu de l’oie, Musée des Anées ’30, Musée du Stylo et de L’Ecriture ş.a. pană la splendidul d’Orsay sau celebrul Louvre (despre care specialiştii spun că, pentru a-l vizita corespunzător, iţi trebuie cel puţin trei luni);

* am văzut „La Joconde” cateva secunde, in trecere, inaintand prin muzeu intr-o coadă de sute de persoane şi printre răcnetele gardienilor: „Passez, s’il vous plait!”