Anul literar 2003 a purtat în Grecia mai multe nume: a fost an Kostis Palamas (de la moartea căruia s-au scurs 60 de ani), a fost centenar Gheorghios Vafopoulos – cea mai percutantă voce poetică a Salonicului —, a fost an Kavafis (ale cărui aniversări sunt întotdeauna duble ; în 2003 s-au celebrat 140 de ani de la naştere şi 70 de ani de la moarte).

Deşi Grecia îşi omagiază scriitorii cu tot fastul (Ministerul Culturii desemnează din vreme, cu cîţiva ani înainte de eveniment, comisii care se ocupă atent de organizarea manifestărilor şi realizarea ediţiilor festive), la o trecere în revistă a momentelor care au punctat aniversările celor trei mari poeţi, de departe „cel mai răsfăţat”, mai ales la capitolul ediţii, rămîne tot enigmaticul Alexandrin. Pînă-într-atît încît un specialist în literatura greacă din Alexandria, Efthymios Souloyannis, îşi exprima în cadrul unui simpozion organizat în această toamnă într-o insulă din Dodecanez, Symi, temerea ca nu cumva prea marea stăruinţă a cercetătorilor şi traducătorilor de pe întreg mapamondul asupra celor 5000 de versuri kavafice să dăuneze celebrităţii poetului şi să provoace în cele din urmă o reacţie de respingere.

Deocamdată însă, anul 2003 rămîne, pentru destinul postum al lui Kavafis, un an de referinţă iar răsunetul operei sale nu dă nici pe departe semne de estompare. Astfel, în februarie 2003 apare la Editura ateniană Patakis prima ediţie a unui roman (reeditat la scurt timp) intitulat Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis. Autorul, Filippos Filippou (născut în 1948 în insula ioniană Kerkyra), avînd ca punct de plecare lucrări similare (Ultimele zile ale lui Imannuel Kant, Ultimele trei zile ale lui Fernando Pessoa sau Ultimele zile ale lui Baudelaire, toate apărute în traducere greacă la Atena în anii ’90), a realizat o tulburătoare naraţie biografică şi totodată romanţată, un