Cornelia Ştefănescu, de câtva timp titulara rubricii „Cronica ediţiilor” din această revistă, deţine de mai bine de zece ani o alta, în Jurnalul literar, intitulată Traiectorii, ca şi volumul recent apărut, selecţie din multele articole publicate acolo. Preocupările ei se concentrează asupra jurnalelor, a cercetării presei literare interbelice, a analizei unor opere aparţinând scriitorilor români din exil sau spaţiului francez, în fine, asupra traducerilor, ea însăşi realizând excelente versiuni româneşti ale romanelor Agonie fără moarte de N. J. Herescu şi Ochiurile reţelei de Sorana Gurian.

Citind jurnalul lui Alice Voinescu, autoarea Traiectoriilor ţine să remarce libertatea interioară, tonul pregnant confesiv, marea capacitate de a iubi a diaristei şi pulsaţia epică a textului. Elementul biografic, în primul rând, o va interesa şi atunci când va comenta unele romane româneşti şi mai ales franceze. Un spaţiu larg acordă acum Cornelia Ştefănescu jurnalului inedit al lui Ion Călugăru, de care se mai ocupase cândva. Mai exact, e vorba de fragmente de jurnal. Ele ne dezvăluie o altă faţă a scriitorului, cunoscut în anii ’50 doar prin romanul „realist socialist” Oţel şi pâine.

Cum se ştie, Ion Călugăru fusese redactor la ziarul Cuvântul, alături de Mircea Eliade şi Mihail Sebastian. El notează că scrie zilnic, publicând chiar două şi trei articole într-un număr. Trăia în mijlocul unei redacţii de mare efervescenţă intelectuală, patronată fireşte de Nae Ionescu, cel ce avea meritul de a fi creat o echipă, şi să adăugăm, nu oarecare. Ion Călugăru ia masa deseori cu directorul, dar suspicios din fire, crede că acesta nu-l poate suferi. Portretul pe care i-l desenează, aşa cum observă Cornelia Ştefănescu, e unul destul de negativ, spre deosebire de al multor colaboratori sau foşti studenţi. În 1937, îi apărea plin de ambiţie şi vanitos. În 19