Cu atenţie, fiindcă intrând în sala sibiană de spectacol fără o pregătire prealabilă, unde se înregistra pentru TVR 1 emisiunea cu genericul de mai sus, un rumânaş hrănit din coşul zilnic generos calculat de Guvern şi purtat în cioc de pasărea colibri, ar fi dat în apoplexie.
...Ca de fiecare dată, Marioara Murărescu a organizat un spectacol reprezentativ aducând pe scena sibiană colindători din principalele zone folclorice ale ţării. Grupuri sau grupuleţe, moldoveni, bănăţeni, olteni, bihoreni..., au adus cu ei frumuseţea şi prospeţimea, sinceritatea şi autenticitatea colindelor. Realizatoarea, cu vocea-i caldă şi vorbe naturale (poate că n-ar fi rău să mai schimbe din când în când câte-o frază-două din limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ţinută şi de atmosferă specific-naţională. Interpreţi valoroşi – aproape indiferent de vârstă – au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor şi a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare...
Urmăream cum spectatorii participau afectiv şi efectiv la ceea ce se petrecea pe scenă: cântau odată cu interpreţii, aplaudau minute în şir, li se citea pe feţe bucuria sinceră, lumina care putea să vină numai din preaplinul sufletului, din trăirea firească şi adâncă a frumosului... N-am auzit nici un interpret ţipând isteric: „Hai, acum! Şi voi, cu toţii! Şi încă o dată! Toată lumea! Nu se-aude! Odată cu mine: huuu! Bravo! Şi-acum refrenu’!” Textul dintre ghilimele nu vrea să sugereze ceva, ci o spun clar: am reprodus ţipetele aproape disperate ale unor vedetuţe cu apucături de vedete şi cu posibilităţi manifestate printr-un amatorism jalnic. Dar, despre aceasta, poate cu altă ocazie...
În legătură cu înregistrarea spectacolului folcloric
