C.V. Tudor - acelasi, dar cu semn schimbat Greu de imaginat ca exista naivi desavarsiti, care cred in sinceritatea "noului Corneliu Vadim Tudor", acela care se jura ca s-a moderat si ca l-a apucat C.V. Tudor - acelasi, dar cu semn schimbat
Greu de imaginat ca exista naivi desavarsiti, care cred in sinceritatea "noului Corneliu Vadim Tudor", acela care se jura ca s-a moderat si ca l-a apucat dragostea de evrei. Vazand imaginile de la inaugurarea statuii lui Yitzhak Rabin, osanalele inchinate de liderul PRM poporului ales si lalaiala in ebraica a lui Ion Dolanescu, cei mai multi spectatori ai scenei politice au ramas, probabil, muti de uimire in fata capacitatii "tribunului" de a se mula pe directia vantului, de a mima schimbarea cu 180 de grade. Tocmai prin absurdul ei, aceasta miscare politica l-ar recomanda pe C.V. Tudor ca pe un demagog de rasa, evoluat, complex, capabil de orice cameleonism. O analiza atenta a personajului invalideaza insa aceasta perceptie. Iesirile sale publice de la "marea cotitura" anuntata cu doua luni in urma atesta nu doar incapacitatea de a se schimba, de a se adapta, fie si cu noduri in gat, regulilor jocului si discursului democratic, ci chiar neputinta de a folosi o retorica transformata structural. Scheletul discursului vadimist ramane acelasi, se modifica doar elementele fatadei, in functie de interesele de moment ale oratorului. Sunt notorii voltele lui C.V. Tudor in caracterizarea celor care il concureaza in ringul politic: Ion Iliescu, sustinut de PRM la alegerile din 1992, a devenit "tiganul rusificat din Oltenita", in vreme ce Emil Constantinescu, de la statutul de "tap", a urcat, in seara castigarii alegerilor din 1996, la cel de personaj cu "destin de om de stat", pentru ca apoi sa reintre in raza de actiune a mitralierei de improscat laturi. Acum, dupa ce le-a declarat iubire evreilor, i-a inlocuit in rolul de dusman