- Social - nr. 15 / 23 Ianuarie, 2004 Persoanele asigurate in sistemul public beneficiaza de concedii medicale si indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, din cauza unor boli obisnuite, a unor accidente in afara muncii, a bolilor profesionale sau a accidentelor de munca. Stagiul de cotizare trebuie sa fie de cel putin 6 luni, realizat in ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical pentru boli obisnuite, insa in cazul accidentelor de munca, al urgentelor medico-chirurgicale, al tuberculozei sau al bolilor infecto-contagioase, acest stagiu nu este necesar! In cazul accidentelor de munca si al bolilor profesionale, certificatul medical se vizeaza obligatoriu, prin grija angajatorului, de catre Inspectoratul de Sanatate Publica, respectiv, de catre Inspectoratul Teritorial de Munca in raza carora se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului. Somerii, aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare sau alte forme de pregatire profesionala, care suporta, in timpul acestor activitati, accidente care duc la incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile, beneficiaza de aceleasi prevederi ca si ceilalti asigurati. Durata de acordare a concediilor medicale este de cel mult 180 de zile in interval de un an, dar dupa 90 de zile concediul medical se poate prelungi pana la 180 de zile numai cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale. In situatii temeinic motivate, medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, cu cel mult 90 de zile, in raport cu rezultatele si actiunile de recuperare. Cazurile de exceptie, in care concediile medicale pot fi prelungite peste limita aratata sunt: un an, in intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoza si unele boli cardiovasculare; un an, cu drept de prelungire pana la un an si jumatate, in ultimii doi ani, pentru tuberculoza meningeala