- Cultural - nr. 16 / 24 Ianuarie, 2004 Politician si diplomat, frate cu poetul Vasile Alecsandri. Nascut la Iasi, in 30 decembrie 1826. S-a instruit in pensionul Quénim, apoi s-a inrolat in Militia "pamanteana", in 1843 ajungand capitan. In 1846 si-a inceput calatoriile in Occident, Revolutia franceza din 1848 numarandu-l printre insurgentii din strada, alaturi de Costache Negri si Nicolae Balcescu. S-a integrat apoi grupului de revolutionari romani stabiliti temporar la Brasov si Cernauti (1848-1849), care si-au exprimat deschis opozitia fata de regimul politic din Moldova si Tara Romaneasca, in acest context fiind insarcinat cu misiuni secrete la Bucuresti si Viena. In 1850, colinda lumea saxona: Londra, Matlok, York, Glasgow, in 1851 se casatorea, iar in 1855, impreuna cu fratele sau, elibereaza robii de pe mosiile lor din Moldova! Consecvent idealurilor patriotice, a publicat poezia "Oda la Unirea romanilor" (in "Concordia", Paris, martie 1857), apoi s-a dedicat trup si suflet sustinerii si infaptuirii actului cardinal din ianuarie 1859. In acest scop, din proprie initiativa sau din insarcinarea domnitorului Cuza, a pus in opera actiuni diplomatice si politice de valoare cruciala, stringente pentru tanarul stat roman, nerecunoscut ca entitate administrativ-teritoriala unica de catre marile puteri: profitand de relatia de simpatie aratata romanilor de printul Napoleon, varul imparatului Napoleon al III-lea, a insistat si a convins partial despre caracterul legal al dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza in fruntea Principatelor Unite; in calitate de "corespondent al guvernului Moldovei la Paris si Londra", si-a asumat indatoriri de "agent oficios" pe langa curtea de la Tuilleries; la 28 iulie 1860, domnul Cuza l-a numit agent diplomatic al Moldovei la Paris si Londra; a consiliat adesea cabinetul domnesc din Bucuresti in luarea celor mai bune decizii pe plan