Fetita si ingerul. O poveste adevarata despre oameni adevarati. Nici n-ai zice, cand le vezi mergand impreuna, ca nu sunt mama si fiica. Se tin de mana, se privesc, isi zambesc, comunica din ochi, fara nici un fel de cuvinte. Parca desprinsa de lume, starea lor se degaja si atinge infiorand trecatorul...
Fetita si ingerul
O poveste adevarata despre oameni adevarati
Nici n-ai zice, cand le vezi mergand impreuna, ca nu sunt mama si fiica. Se tin de mana, se privesc, isi zambesc, comunica din ochi, fara nici un fel de cuvinte. Parca desprinsa de lume, starea lor se degaja si atinge infiorand trecatorul. Ca in filmele in care ploua cu flori. Si totusi, ceva distorsioneaza imaginea: fetita care paseste agatata de mana femeii este handicapata. Pe fata i se citeste uimirea si buimaceala copiilor retardati. Intr-adevar, Lorena este intarziata mintal. Lumina vietii ei este femeia de-alaturi, "mama" cea buna si iubitoare, care a scos-o intr-o zi din orfelinat. Dar sa lasam sa curga de la sine povestea; o poveste adevarata, despre oameni adevarati.
Intalnirea
Adina Nita din Ploiesti a lucrat mai bine de 20 de ani la Rafinaria "Astra". Nici nu-si imagina vreodata ca nu va iesi la pensie de la aceasta societate. Aici lucrase tot neamul, si al ei si al sotului. Parca le si curgea tuturor pe sub piele, in loc de sange, motorina si gaz. Cand venea cineva in vizita, comenta mirat, dar fara rautate, ca apa de la chiuveta miroase si ea a petrol. Ca si mancarea are gustul, destul de sesizabil, al acestuia. Adina nu mai observa acest lucru. Mirosul greu al motorinei facea parte din viata ei. Cu el crescuse. Cu el isi crescuse mai apoi si copiii. Era al lor, al gazarilor din Ploiesti. Dar viitorul n-a fost dupa sufletul ei. Cei trei baieti nu alesesera, cu toate insistentele mamei, sa se dedice petrolului. Ei s-au dus la facultati de
