Iepurasul si legile. L-am gasit pitulat langa tulpinita unui pin la fel de mic si de plapand ca si el. In jurul lor, cateva ciori dadeau tarcoale, caraind a mirare lacoma, gata de atac. Puiul de iepure statea nemiscat, una cu pamantul, parca stiind ca imobilitatea si culoarea sa asemanatoare ierbii u...

Iepurasul si legile

L-am gasit pitulat langa tulpinita unui pin la fel de mic si de plapand ca si el. In jurul lor, cateva ciori dadeau tarcoale, caraind a mirare lacoma, gata de atac. Puiul de iepure statea nemiscat, una cu pamantul, parca stiind ca imobilitatea si culoarea sa asemanatoare ierbii uscate ramasesera singurele lui mijloace de aparare. Padurea din apropiere fusese defrisata, asa ca nu mai avea unde sa se ascunda. Doar cioatele inalte si triste sau cate o tulpina sfartecata de topor mai aminteau de codrul des care existase pana nu demult acolo. Sortit chiar de la nastere sa fie vanat, iepurasul acela nevinovat, poftit de ciorile nesatioase, iar mai tarziu de setea de glorie cinegetica a vreunui vanator, nu avea cum sa stie ca in lumea oamenilor dusmani exista, totusi, legi care hotarasc cu tarie ca el trebuie protejat, tot astfel cum exista si legi care interziceau taierea padurii care ii fusese casa si adapost. Oare daca legile oamenilor spun ca puii salbaticiunilor trebuie protejati, de ce nu se intampla asa? Odata instituita, o lege ar trebui respectata. Cat de neputincios este insa acest instrument menit sa corecteze metehnele omenesti, atunci cand ramane doar o insiruire de articole si paragrafe scrise pe hartie! Padurea distrusa este un exemplu.

Iepurasul pe care l-am gasit poate ca nu avea mama. Se poate sa fi fost impuscata cu sau fara permis de vanatoare. Sau se poate sa fi cazut in unul dintre numeroasele laturi puse de cei care nu citisera legea, din dezinteres sau din nestiinta de carte. La fel de bine se putea sa f