L-am cunoscut pe Victor Popov cu doi ani in urma, la "Primavara" din Chisinau, cand fortele de opozitie basarabene convocasera Marea Adunare Nationala, sperand ca argumentul numeric va fi suficient pentru a rasturna junta comunista din Basarabia. Victor facea parte din organizatia Noua Generatie si, alaturi de mii de alti tineri basarabeni, era daruit trup si suflet ideii ca nu exista cale de compromis cu regimul si ca doar demisia comunistilor i-ar mai putea impaca. Toamna ne-am intalnit in Constanta - dorea sa studieze aici medicina dar, din motive care imi scapa, s-a-ntors foarte iute acasa. Suna nasol, dar am jubilat, intr-un fel, pentru ca as fi pierdut cea mai buna sursa a mea din Basarabia... In plus, vorbisem ca ma va ajuta sa ma strecor in Transnistria, unde-mi promisese ca-mi va fi calauza pentru un reportaj de senzatie pe care l-am tot amanat... Din cand in cand, imi trimite cate-un e-mail cu saluturi voioase si ma aduce la zi cu "lupta cea mare", despre care presa de-aici abia de scapa vreo colonita de ziar (cand ne mai injura Voronin), fiind prea prinsa cu alte evenimente de interes major, de prin Absurdistan sau Oceania... Intotdeauna m-au "atins" candoarea lui Victor, seninatatea cu care-si spunea, zi de zi, ca orele ticalosiilor sunt numarate, incordarea cu care pandea clipa cea mare... Anul asta, de 1 ianuarie, cand altii se refaceau dupa "extenuantul" revelion, el si colegii sai pichetau ambasada rusa, ca sa fie convinsi ca anul politic va incepe cu dreptul si ca, astfel, viata lor va fi mult mai buna. Miercuri mi-a povestit ca si-a lasat barba, ca sa scape de securistii care-l haituiesc peste tot: "Bine, ei te gasesc si in pamant. Barba ma asigura, cel putin cand merg pe strada, ca nu o sa fiu recunoscut de la distanta. La 1 ianuarie, dupa terminarea pichetarii, multi participanti au fost urmariti si, chiar in plina strada, retinuti si dusi la sect