In luna octombrie, spectacolul De ce fierbe copilul in mamaliga a fost prezent la Festivalul International de Teatru „Journeés Théatrales de Carthage“. Despre narghilea, pisici impaiate si arome exotice ne spune citeva cuvinte regizorul Radu Afrim.
Ada M. si Toni Z. trageau la narghilea de vreo 2 h in cafeneaua din labirintul-bazar din orasul vechi. Le-am rugat sa se halucineze putin ca sa putem scrie scenariului colectiv la Kinky ZoOne (episodul 2). Actiunea se muta din Bora Bora in Tunis. Sintem specialisti in Tunis. Eu nu mai puteam face fata sedintelor aromate (mi se facuse rau de la prima repriza) si, de altfel, dorisem sa-mi petrec dupa-amiaza la Hammam (o placere pe care am descoperit-o in Trabzonia). In drumul de seara, fetele se indreptau spre cafeneaua lor (se spune ca, in ultima seara, chelnerul-sef i-ar fi dat Antoanetei Z. doua cutii mari pline cu baclavale, din care s-a infruptat (si) Pavel B. Dar cine mai poate sti daca acesta e adevarul! Asta s-a intimplat in octombrie, cind in Tunis era primavara). Asadar, in drumul prin suk spre shushi, am vazut o pisica deosebit de dragalasa si cuminte care-si fixase privirea pe mine. I-am aratat-o actorului Ionel M., care mi-a spus sa ma grabesc ca i se face rau de la pisica. Cum asa?, zic eu. Tu nu vezi, Afrime, ca pisica e impaiata?, zice el. M-am intors in secret si am observat ca pisica avea capul incredibil de mic, mecla turtita si mai plata decit mi-a fost dat sa vad la restul pisicilor ce populau cu succes incontestabil Tunisul.
Fiecare baiat de bazar tinea in brate cite o pisica vie sau doua, dupa posibilitati. Un singur catel am vazut in Tunis. Si el, izgonit in Tunisul occidental, in partea franceza. Am dorit sa cumpar pisica impaiata cu 25 de dinari (era foarte negociabila pisica). M-am gindit insa ca dependenta de o pisica impaiata e trista, ca orice dependenta. Si apo
