Chip de foc

de Marius von Mayenburg; traducere de Victor SCORADET

Regia: Felix Alexa

Scenografia: Diana Ruxandra Ion

Muzica: Ada MILEA

Distributia:

Adriana Trandafir

Marius Manole

Antoaneta Zaharia

Liviu Timus

Pavel Bartos

Trebuie sa incep prin a-mi exprima surprinderea fata de alegerea unui text atit de fundamental diferit fata de cele din ultimele tale montari. Sa ne asteptam la o schimbare de stil?

Nu-mi place sa fiu catalogat intr-un fel anume. Eu am „sarit“ intotdeauna de la o zona dramaturgica la alta. Primul meu spectacol a fost Pe cheiul de vest de Bernard Marie Koltes, un text foarte nou la vremea aceea si surprinzator pentru toata lumea. Apoi am oscilat intre texte clasice si texte contemporane. Iata ca, dupa o perioada in care am montat mai mult piese clasice, foarte importante si cunoscute, din dramaturgia romaneasca (Caragiale) sau cea universala (Shakespeare sau Marivaux), m-am reintors la un text contemporan. Asa ca, nu este o noutate pentru genul meu de repertoriu, ci o oscilatie normala, necesara si benefica intre clasic si contemporan. Cred insa ca reprezinta un moment important, fiind vorba de un text foarte special. Pe linga faptul ca este foarte moderna ca scriitura, aproape cinematografica, ca mod de a prezenta situatiile si personajele, piesa aceasta vorbeste despre descompunerea, continua dezagregare care are loc in spatele fatadelor aparent luminoase. Familia, societatea se conduc aparent dupa reguli bine scrise si bine stabilite, dar inlauntrul lor, la nivel profund, uman, se petrec lucruri explozive, care tin de rostul pe care omul contemporan si, mai ales, tinerii din ziua de azi incearca sa si-l gaseasca in lume.

Intrebarea mea se referea la faptul ca universul piesei este socant si violent, iar montarile tale indicau o atractie pen