Comisia de aparare a Camerei Deputatilor a mai inchis, pe 22 ianuarie, un capitol din istoria atit de scurta, dar atit de zbuciumata a restituirii unor segmente din trecutul recent al Romaniei. Modificarile gindite de comisie restring, in mod dramatic, accesul celor care-si consulta dosarul la numele persoanelor responsabile de delatiuni, urmarire si hartuire politica in perioada regimului comunist. Legea, in formula initial adoptata – si pe care, de fapt, autoritatile pesediste o pindesc de mult, desi strategia aplicata, incepind cu premierul, a fost una a perdelelor de fum –, ii permitea celui care-si vedea dosarul – dupa luni de asteptare si, in mod cert, „curatat“ de orice ar fi putut aduce atingere cadrelor inca active ale Securitatii – sa aiba acces la toate numele persoanelor mentionate in paginile dosarului de urmarire, indiferent ca era vorba de numele fostilor securisti sau chiar de numele unor rude, cunostinte sau ale altor persoane implicate, intr-un fel sau altul, in constructia respectivului dosar. Potrivit insa ultimelor modificari, nimeni nu va mai putea citi dosarul personal in intregime. In plus, nimeni nu va mai putea intra in posesia dosarului original intocmit de fosta Securitate, ci va primi o copie de pe actele documentului. Formula care consfinteste aceasta noua procedura – si care restringe in mod drastic posibilitatea titularului dosarului de a verifica macar caracterul complet sau incomplet al dosarului – e intregita de o alta, care prevede stergerea din dosar a oricarui nume ce ar apartine „unei terte persoane care nu a fost implicata in activitatea informativa“.

Lupta autoritatilor cu Legea dosarelor este una lunga si cu multe etape. Ea a trecut de la discursul radical al premierului Adrian Nastase, la moda la inceputul guvernarii PSD, in 2001, care se lupta cu persoanele obsedate de trecut – adica, de fapt, cu CNSAS –, la un