Am spune ca existenta Floricai Prevenda este ateliero-dependenta. Cea care semneaza expozitia (de la Galeria Simeza, 21 ianuarie-2 februarie) la care ne referim in rindurile de mai jos si-a impus o disciplina in lucru cu totul remarcabila, foloseste mai fiecare zi-lumina pentru „asaltul“ asupra pinzelor sale, pentru dialogul cu ele si cu sine insasi ca artist, ca om dedicat pe de-a-ntregul vocatiei, optiunii sale. Exista, desigur, zile mai bune, altele mai proaste, insa Prevenda depaseste blocajele prin insistenta asupra travaliului. Nu este vorba de o „masinarie artistica“, ci de convingerea de la care pleaca autoarea ca temperatura inalta a creatiei trebuie intretinuta pentru a nu se fractura tocmai acele vitale, insa delicate legaturi intre inspiratie si efortul de a traduce impulsurile de moment prin cele mai potrivite, nuantate alcatuiri ale expresiei vizuale.
Etapa actuala – Umbre ale prezentului – incununeaza un capitol mai amplu al operei, inceput cu vreo cinci ani in urma si ale carui anterioare doua segmente s-au intitulat Chipuri fara chip (1999, expozitie la Muzeul National de Arta al Romaniei – Departamentul de Arta Contemporana si la Arthus Gallery din Bruxelles), respectiv Net People (2001, Arthus Gallery). Dupa „invadarea“ Simezei, Umbrele prezentului vor popula si galeria bruxelleza mentionata.
„Capitolul“ la care ne referim propune ca fond problematic chestiunea conditiei umane actuale, marcate de contextul erei informationale. Tehnic vorbind, comunicam mai rapid si abundent, televiziunea si Internetul au inghitit distantele si timpul in ce priveste circulatia informatiei. Stim mai mult si mai repede, simtim tot mai putin. Se inmultesc partenerii de dialog, dar ei se transforma adesea in abstractiuni, in fete fara chip. Sintem integrati intr-o retea uriasa, insa conditia aceasta de net people ne saraceste, parca, pe dinauntru. Se
