Daca, pentru un spectator obisnuit, care merge la teatru de doua-trei ori pe luna, sa vada un spectacol prost este, cel mult, un dezagrement (mai ales, presupun, financiar), pentru spectatorul specializat, care merge la teatru de doua-trei ori pe saptamana si care, uneori, asista si la doua-trei spectacole pe zi, sa vada spectacole proaste (si, in conditiile date, va inchipuiti ca "sansele" in acest sens cresc proportional) este o nenorocire, un chin, un calvar.
Daca, pentru un spectator obisnuit, care merge la teatru de doua-trei ori pe luna, sa vada un spectacol prost este, cel mult, un dezagrement (mai ales, presupun, financiar), pentru spectatorul specializat, care merge la teatru de doua-trei ori pe saptamana si care, uneori, asista si la doua-trei spectacole pe zi, sa vada spectacole proaste (si, in conditiile date, va inchipuiti ca "sansele" in acest sens cresc proportional) este o nenorocire, un chin, un calvar.