A fost odata ca niciodata... A fost odata o tara in care parintii stateau ore in sir la coada, doar pentru a le lua copiilor lapte. Astazi, odraslele lor se asaza si ele cuminti la rand. Singura A fost odata ca niciodata... A fost odata o tara in care parintii stateau ore in sir la coada, doar pentru a le lua copiilor lapte. Astazi, odraslele lor se asaza si ele cuminti la rand. Singura diferenta este ca asteapta sa intre in vreun club de noapte ori sa capete vreo bere, de la barmanul "institutiei". Chiar daca Internetul le este la fel de familiar ca si pasta de dinti, iar lectiile facute la lumanare sunt numai niste legende pe care le stiu de la vreun unchi, astazi plecat in State, sau poate tocmai de asta, pustii cinstesc memoria lui "nea Nicu". 26 ianuarie, Club A. "Balul pionierilor". La intrare te intampina, langa un maldar de pufuleti, insusi "Tatucul Stalin". E drept, bidimensional, dintr-un portret imens. Peretii, garnisiti cu steaguri din defuncta RDG si la fel de trecuta RSR. Din difuzoare rasuna, naucitor, muzica de provenienta capitalist-decadenta: e inca devreme, balul nu a inceput. Dupa inca un ceas, cu efective sporite, junimea este gata pentru inceperea festivitatii. De fapt, cu belciuge atarnande in nara si lanturi zdranganind la fiece extremitate, cu geci de piele si blugi sfasiati, petrecaretii tatuati numai aer de pionier nu au... Unde sunt comandantii de unitate de altadata, pionierii fruntasi evidentiati la concursurile de orientare turistica, prim-ajutor si informare politica? Ei ar fi simtit cu adevarat fiorul patriotic, atunci cand la karaoke s-a cantat "Partidul, Ceausescu, Romania" si "Am cravata mea". Nici discursurile "ca pe vremuri", incluse si ele intr-o competitie, n-au avut stralucirea limbii de lemn lustruite si lacuite... Dar, fiindca tot trebuia sa existe un invingator, acesta a primit drept premiu o pereche de pantaloni de vanatoa