Teodor Vârgolici susţine de ani buni o cronică permanentă la Adevărul literar şi artistic, în care comentează atât ediţiile clasicilor români, ale scriitorilor mai vechi şi mai noi, cât şi studiile ce le-au fost consacrate. Sub titlul Caleidoscop literar, el şi-a adunat o parte din aceste articole într-un prim volum, recent apărut. Ceea ce se observă de la început la cunoscutul istoric literar, cu merite ce trebuie subliniate încă o dată, este solida armătură documentară, vizibilă mai în tot locul, pagina lui oferindu-se plină doldora de informaţii. De obicei, Teodor Vârgolici profesează o critică de semnalare, de „foiletonist”, în sensul dat de Sainte-Beuve, stăpânind tehnica decupării citatului semnificativ, dobândită de la G. Călinescu, mereu curios de documentul inedit şi de ecourile operei în conştiinţa criticii. În judecăţile pe care le emite e generos, făcând aprecieri superlative, cu anume largheţe. Scrisul său de „cronicar” al fenomenului istorico-literar la zi nu ocoleşte studiul mai amplu, de sinteză, precum Evoluţia noţiunii de roman în literatura română (de precizat, în sec. XIX), sobrietatea expunerii capătă uneori inflexiuni lirice, ca în articolul Nefericitul Artur Enăşescu şi accente polemice, ca în Panait Istrati şi „Cruciada românismului”. El proiectează asupra literaturii române o viziune „caleidoscopică”, unele texte au largi „reverberaţii” şi afecte „prismatice”. Sunt câţiva din termenii recurenţi ai limbajului său critic.

Sumarul se compune din două categorii: cronici de ediţie, pe de o parte, şi ale volumelor de istorie literară, pe de alta, însă el se structurează în jurul unor mari autori, încât putem vorbi de adevărate „rubrici”, ca să nu le spun capitole, pe care nu cred că greşesc numindu-le: Eminesciana, Hasdeiana, Caragialiana, Argheziana, Călinesciana, Istratiana, Lucian Blaga, Mircea Eliade.

Teodor Vârgo