Acerbul polemist Laszlo Alexandru ne oferă o carte consacrată activităţii lui Nicolae Manolescu, urmărind feluritele ramuri ale acesteia, eseul, monografia, polemica, istoria literară, teoria literară, cronica literară, echivalentă cu un... tratat. Adoptînd cu preponderenţă uneltele istoricului literar, îşi struneşte vehemenţa (uneori excesivă) şi renunţă (nu total!) la utilizarea săgeţilor contestatare în favoarea documentului, detectat inclusiv printr-o „adevărată activitate arhivistică”. Document care, extras din paginile revistelor culturale, circumscrie atît scrisul lui N. Manolescu, cît şi pe cel ai numeroşilor săi comentatori. Rodul efortului în cauză e o „bază de date”, ce include şi o vastă bibliografie a scriitorilor români abordaţi de cronicarul N. Manolescu, ilustrată cu o sumă de citate referitoare la autorii socotiţi mai însemnaţi. Iată-l aşadar pe Laszlo Alexandru trudind cu mînecile suflecate pe ogorul reconstituirii literare, ogor pe care, departe de-a se resemna cu factologia şi inventarierea, îl însămînţează cu puncte de vedere şi reacţii proprii: „Dacă propunem astăzi o analiză de istorie literară, ţine a preciza exegetul, nu înseamnă că o facem de pe o poziţie detaşată, placidă şi dezabuzată. Am profitat din plin de ipostaza tînărului scriitor care a debutat în presă doar după 1989 şi care nu s-a implicat direct, biografic, în tensiunile de idei ale literaturii sub Ceauşescu. Deşi nu avem un partizanat anume, în favoarea unei persoane sau a unui grup de interese, înţelegem totuşi să ne rostim răspicat opinia ce-a rezultat din consultarea textelor tipărite, din compararea diverselor argumente aruncate în caruselul ideologiei literare. Crezul nostru explicit este că orice neutralitate într-o cercetare ştiinţifică este deja semnul unui partizanat”. Credem, la rîndul nostru, că se cuvine apreciată o asemenea implicare post-festum a unei conştiin