Petre Pandrea este unul din cazurile cu cea mai spectaculoasă posteritate. Nu e comparabil ca amploare a operei de sertar şi virulenţă anticomunistă decât cu postumitatea lui I. D. Sârbu. Fondul documentar Petre Pandrea, recuperat într-un mod miraculos din „biblioteca” de manuscrise arestate a Securităţii, pare o arhivă inepuizabilă. Principalul merit al acestei recuperări ţine, fără îndoială, de tenacitatea fiicei intelectualului ostracizat, Nadia Marcu-Pandrea, care, cu o rară perseverenţă, s-a ocupat şi de transcrierea documentelor în vederea publicării. Volumul Călugărul alb, apărut în 2003 la Editura Vremea, este al şaselea dintr-o serie începută în 2000 la Editura Albatros cu Memoriile Mandarinului valah. Insolita moştenire a fost preluată apoi, cu consecvenţă şi devotament, întru totul lăudabile, de Editura Vremea, făcând să apară următoarele volume, după cum le-a organizat d-na Nadia Marcu-Pandrea dintr-o masă enormă de dosare, file răzleţe şi manuscrise învălmăşite: Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964 (2000), Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică (2001), Helvetizarea României (tot 2001) şi Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958 (2002). Editura Vremea anunţă şi un al şaptelea volum: Turnul de ivoriu.

În anexele volumului Călugărul alb sunt incluse şi două documente care atestă acuzaţiile, perioadele de detenţie (1948-1952 şi 1958-1964) şi reproduc sentinţa de condamnare la 15 ani muncă silnică pronunţată de un tribunal militar la 15 iunie 1959. Prima detenţie este legată de grupul Lucreţiu Pătrăşcanu, întrucât Petre Pandrea era cumnatul omului politic intrat în fatala dizgraţie. Avocatul şi scriitorul Petre Pandrea, cum îi plăcea să se considere mereu în dublă ipostază, era cunoscut ca duşman al regimului comunist, numit ca atare în actul de acuzare: „Toate scrierile sale conţin de la început până la sfârşit numai