Doi batrini s-au regasit dupa o viata sub acoperisul azilului. Marinimoasa, sotia l-a iertat pentru cei 30 de ani cit a umblat in lume dupa alte femei. Singurul lucru care ii mai leaga sint amintirile. Bunica Paraschiva, la 82 de ani, ar putea spune, privind in urma, ca viata ei a fost asemeni unei telenovele. Dar batrina stie prea putin din viata agitata care se perinda pe ecran. Cel mai bine stie si povesteste cum a fost viata ei, inceputa frumos si care se apropie de sfirsit in caminul spital din Roman. Ii place sa povesteasca, chiar daca povestea pe care o spune nu este frumoasa. Pe fata zbircita de vreme si de griji numai ochii au ramas vii si se umplu de lacrimi cind povesteste cum a trait singura amar de ani si se lumineaza cind povesteste despre stranepoata ei. Dupa 25 de ani de casnicie barbatul i-a plecat de acasa si a revenit dupa alti 30, ca si cum ar fi plecat ieri. Astazi, amindoi isi traiesc batrinetea la caminul spital, la distanta de citiva metri, fara sa-si vorbeasca, ca si cind nu s-au cunoscut niciodata. "M-am maritat de tinara si, dupa 25 de ani, barbatul meu a plecat de acasa fara sa-mi spuna nimic. Ii placeau femeile si dupa ele a plecat. Din cind in cind, auzeam ca ar fi ajuns prin Harghita sau prin alt colt de tara. Am ramas singura acasa sa ma ocup de gospodarie. Norocul meu a fost ca aveam deja doi nepotei care stateau in vacanta la mine si aveam ocupatie. Ma luam cu treaba, cu pasarile, cu gradina si uitam. N-am avut noroc", spune Paraschiva. Dupa ce i s-a intors barbatul, a fost si mai rau, pentru ca el s-a intors "damblagit", cum spune bunica Paraschiva. Dupa putini ani in care a stat acasa, a ajuns la caminul spital si batrina a ramas iarasi singura. "La mine, la Valeni, din noiembrie - cind incepe sa ninga - pina in primavara, nu mai poate intra nimeni in sat. Casuta mea era cam singura, vecinii sint departe si n-am vrut sa mor singura