Nu înţeleg de ce nu avem şi noi un ghid TV aşa cum este suplimentul ziarului Le Monde, unde găseşti tot felul de anchete şi studii interesante legate de emisiunile TV, dar nimic despre cu cine s-a cuplat vedeta X, ce maşină şi-a cumpărat vedeta Y, unde a făcut vacanţa vedeta Z, ca în ghidurile de la noi. Nu înţeleg de ce societatea de cablu la care sînt abonat, FX, îmi dă în pachetul de bază un post de televiziune "evanghelizator", TBN, în care tipi dubioşi în costume îmi ţin 24 din 24 de ore predici, iar Mezzo e în pachetul "Extra", pentru care trebuie să plătesc patru dolari în plus. Nu înţeleg de ce ni se bagă pe gît posturi la care nu se uită nimeni, ca Etno sau TVRM, iar Arte nici nu există în oferta societăţilor noastre de cablu. Nu înţeleg de ce a fost programat la o oră de maximă audienţă un serial aşa de slab, cum e Hacker de pe România 1 (în timp ce un film ca Omul fără trecut al lui Aki Kaurismaki este difuzat dumincă la ora 14). În familie de pe Prima TV era ceva mai inteligibil - chiar dacă era jucat ca la căminul cultural - şi măcar nu avea atîtea pretenţii. Nu înţeleg de ce, în filme, bombele "cu ceas" au întotdeauna un cadran digital cu afişaj roşu; şi întotdeauna eroul le dezamorsează cînd mai sînt una, două sau maxim trei secunde pînă la explozie. Nu înţeleg ce legătură are un ziar ţinut de un pesedist, ziarul Ziarul, cu făcutul amor de se zguduie studioul, ca în spotul publicitar. Citindu-l, mie jurnalul nu-mi oferă "mai multă plăcere" (nu-mi oferă deloc). Poate lor. Nu înţeleg de ce Céline Dion nu găseşte o soluţie să nu mai apară în propriile videoclipuri, cu faţa aia a ei enervantă... (să facă şi ea cum a făcut, de exemplu, Elton John). Nu înţeleg de ce trebuie să-mi fie stricată siesta de duminică după-amiaza cu o emisiune precum cea a Ruxandrei Săraru (TVR Cultural), unde sînt invitaţi tot felul de actori care-i cîntă osanale tăticului