Din patru in patru ani, clasa politica deplange, in tonuri paroxistice, soarta pensionarilor. Nu e vorba, desigur, de compasiune, ci de un pragmatic calcul electoral: peste 6 milioane de potential Din patru in patru ani, clasa politica deplange, in tonuri paroxistice, soarta pensionarilor. Nu e vorba, desigur, de compasiune, ci de un pragmatic calcul electoral: peste 6 milioane de potential votanti constituie o masa de manevra serioasa pentru cei angajati in batalia pentru Putere. Se fac promisiuni aiuritoare, in fata carora palesc si cele mai indraznete visuri de bunastare ale varstnicilor, saraciti si infometati de vicisitudinile tranzitiei. "Vom recalcula pensiile". "Se va trece la o recorelare totala". "Vom aplica reechilibrarea". "Sunt necesare indexari care sa creasca puterea de cumparare...". Promisiuni fara acoperire, uitate chiar in ziua castigarii alegerilor. In 2000 s-a promis recalcularea pensiilor. De fapt, recalcularea nu trebuia promisa, cata vreme era stipulata in chiar Legea pensiilor, votata de plenul Parlamentului, cu larga majoritate, in luna martie 2000. Si, la urma urmei, era un act de echitate, care ar fi adus pensiile la acelasi numitor, radiind toate inechitatile aparute intre diverse categorii de pensionari, incepand cu anul 1991. Cu alte cuvinte, politicienii promiteau ca se vor conforma Constitutiei, care garanteaza egalitatea de tratament intre toti cetatenii tarii. Dupa alegeri insa, PSD, partidul castigator, si-a dat, brusc, seama ca nici Legea pensiilor si nici Legea suprema nu pot fi respectate, din lipsa de bani, tehnica si documente si a abrogat recalcularea. In locul acesteia, pensionarii s-au ales cu surogatul numit recorelare partiala. Astfel, doar o parte a pensionarilor - in special cei cu venituri foarte mici - au (sau vor avea, de la 1 iulie anul acesta, cand se aplica ultima etapa a recorelarii) pensiile usor marite in terme