Pe cît de impetuoasă este presa noastră în a dezvălui ce automobile conduc maneliştii sau numărul de tatuaje ale vedetelor showbiz-ului autohton, pe atît de discretă, ipocrită şi încruntată devine cînd e cazul să-şi dezvăluie în public patronii şi afacerile acestora. Cînd l-am întrebat pe acţionarul minoritar al unui important post de radio dacă este adevărat că asociatul său majoritar (o companie străină) a decis să-şi vîndă acţiunile şi să se retragă din România (aşa circula zvonul pe piaţă!), omul a început să urle de parcă îi băgasem o andrea în... Urletul său, totuşi, nu era expresia unei dureri, ci a unei crize de isterie: cum de avusesem impertinenţa să-l deranjez cu o asemenea întrebare? "Este o afacere privată care nu-i interesează pe cititorii tăi!" mi-a răspuns cu aroganţă, cînd isteria îl mai slăbise. Avea dreptate în prima parte a răspunsului, era o afacere privată, dar în a doua parte bătea cîmpii, pentru că eu cunoşteam ce informaţii doresc cititorii mei, aşa cum şi el cunoştea ce hit-uri preferă ascultătorii săi. Discuţia a fost încheiată de patron pe un ton triumfător: niciodată nu vei afla despre această afacere! Şi de data asta a avut dreptate. Un răspuns calm şi elegant l-am primit din partea unui alt patron de radio, într-un caz asemănător de modificare a acţionariatului: "Nu-ţi spun, verifică la Registrul Comerţului cine sînt noii acţionari!" Numai fraierii caută în acel loc în care datele se actualizează cu mare întîrziere. De-a dreptul hilară a fost situaţia în care patronul unui post TV, întrebat cine este firma străină căreia de abia îi concesionase mai mult de jumătate din acţiunile televiziunii, a răspuns inocent: nu ştiu! (Firma este înregistrată într-un paradis fiscal din Elveţia, avînd proprietari necunoscuţi - o procedură cît se poate de legală, dar care naşte suspiciuni.) Dar culmea "inocenţei" (de data asta dau nume, pentru că