Anii '80, bucătăria familiei. Familia însăşi adunată în jurul micuţului aparat Neptun. "Aici Radio Europa Liberă!". Neculai Constantin Munteanu, Monica Lovinescu, Hurezeanu şi toate celelalte voci desenează o Românie despre care mie, copil, la şcoală, în cărţi, la televizor şi la radio mi se spune că e altfel. La un moment dat se aude un nume, Pacepa, apoi e rostit un titlu de carte. Cineva citeşte pasaje întregi despre Tovarăşul şi Tovarăşa. El vînează urşi goniţi în bătaia puştii, are servitori, nu îmbracă niciodată o haină de două ori, ea nu e academician-doctor-inginer, habar n-are o boabă chimie. Ascult şi-mi rămîne în minte numele autorului, Pacepa, pronunţat sacadat are valenţe de exerciţiu de dicţie, aşa că îl rostesc din cînd în cînd cu voce tare, Pa-ce-pa-pa-ce-pa... (Am făcut asta pînă într-o zi în care m-a auzit un vecin, Mincă-miliţianul, şi mi-a tras o ditamai palma peste ceafă !) Au trecut ani şi, vorba cîntecului, viaţa s-a schimbat. Ziarele au scos la iveală o poză alb-negru cu un individ ciudat, zîmbind pierdut la o adunare tovărăşească, mascat de o pereche de ochelari cu ramă groasă. Pacepa. După douăzeci de ani, din nou despre Pacepa la radio. E adevărat, nu la Europa Liberă, ci la Europa FM. Pentru că a revenit în atenţia opiniei publice prin cererea de restituire a bunurilor pierdute o dată cu plecarea din ţară, socotesc că e un bun prilej să întreb dacă lumea îl consideră erou sau trădător. "Un nenorocit, dom'le, un trădător ordinar!" E Dumitru, din Galaţi. Argumentele lui seamănă al naibii de tare cu cele din declaraţia făcută de Ristea Priboi pe aceeaşi temă. "În momentul în care a defectat, Pacepa era sub jurămînt, în serviciu credincios. Slujea ţara, jurase pentru asta. Un trădător ordinar, cum spuneam..." Încerc un punct de vedere: dacă, totuşi, trădarea lui Pacepa a contribuit foarte mult la dărîmarea dictaturii lui Ceauşescu? Un