Dezbinarea prin unire
In viscolita zi de 24 ianuarie, la locul cunoscut sub numele de Piata Unirii, era cat pe ce sa se petreaca o incaierare sarbatoreasca. Activistii opozitiei unite, se vede ca unde erau de fata sefii lor, veniti cu peripetii de la centru, n-au vrut cu nici un chip sa incinga traditionala hora alaturi de activistii puterii. Probabil ca, daca ar fi beneficiat si ei de prezenta conducerii superioare, cei din urma ar fi fost mai convingatori. Asa insa, putin a lipsit ca infriguratele dezbateri asupra posibilitatilor de colaborare, fie si pe termen scurt, intre cele doua tabere sa ajunga la decisivele argumente contondente. Teribila divergenta de pareri a fost in cele din urma transata prin pornirea a doua hore, una rotindu-se, evident, spre dreapta, cealalta, cum altfel?, catre stanga. Rarii gura-casca intamplati prin apropiere s-au putut astfel lamuri ca intre programele politice ale opozitiei unite si ale puterii, pe care ageamii erau inclinati a le crede asemanatoare, se casca o prapastie pe care nici Cuza, cat a fost el de domn al Unirii, n-ar fi reusit s-o treaca viu si nevatamat.
Ce rezulta din aceasta intamplare? Ca opozitia unita nu e dispusa, pe timpul campaniei electorale, la nici un compromis cu actualii guvernanti, cel putin cand imprejurarile o obliga sa faca act de prezenta alaturi de ei. Prea sunt convingerile ei, nu-i asa?, diametral opuse celor ale puterii si prea se apropie alegerile ca sa mai fie loc si timp pentru pacte de neagresiune! Noi n-avem nimic comun cu ei! Noi suntem altfel decat ei! tine sa ne incredinteze cinstita opozitie. Si are toate motivele sa transmita electoratului pe toate caile un asemenea mesaj. Caci e singurul in stare, la o adica, sa-i aduca niscaiva voturi. Doar tenacea propaganda concentrata asupra diferentelor radicale (pur teoretice) de program si de conduita ar putea, intr-o imp
