La 22 de ani, Maria refuză încă să-şi planifice serios viaţa. În descrierea de proiect, completează doar scopul şi restul elementelor le rezolvă la timpul lor. Cu mărunţişul cu care unii n-ar intra nici măcar într-un bar, Maria pleacă la mare şi se întoarce peste două săptămîni. Banii de benzină pentru un drum la Braşov ei îi ajung o lună pentru un tur prin Ardeal. Are la activ mai multe călătorii şi mai mulţi prieteni răspîndiţi pe harta Europei decît au oameni care cîştigă de zece, douăzeci de ori cît bursa ei de studentă la Arhitectură.

ştiu ce-ai făcut astă-vară... am făcut europa... din olanda pînă în sudul spaniei, din ţara bască pînă în almeria şi înapoi în barcelona. în spania ai ajuns pe o plajă... da, am ajuns la un moment dat pe plaja san pedro, lîngă satul las negras. e o plajă unde nu se poate ajunge decît dacă mergi pe jos prin munte cam o oră, e o rezervaţie naturală, în genul cum ar trebui să fie vama veche şi nu reuşeşte să fie. peste cine ai dat acolo? peste o grămadă de spanioli care nu vorbeau engleză şi peste o groază de nemţi şi austrieci care, ca în fiecare parte a lumii, se infiltraseră într-o peşteră unde aveau un bar al lor... într-o peşteră? da, acolo majoritatea barurilor erau în peşteri, pentru că nu existau clădiri. singura clădire era o veche fortăreaţă, cam distrusă, pe unde se aciuiau "clubberii", vorba ta. acolo se făceau petreceri de lună plină şi cu orice ocazie. de fapt, apărea cîte o petrecere cam în fiecare seară. cine le organiza? erau vreo zece oameni, în general nemţii şi austriecii, care se ocupau cu asta şi, cît am stat eu - vreo zece zile -, au fost trei sau patru petreceri. într-o seară a fost petrecere flamenco. a început cu doi băieţi care cîntau la chitară şi s-a terminat cu house şi chestii de genul ăsta. techno trance pe lună plină, însă mie mi s-a părut cam de prost gust. petreceaţ