Opinia publică a suferit un şoc teribil: guvernul Năstase nu este atît de bun în negocierile cu UE cum se lăuda. Încrederea în sine pe care o emana era un mit, atitudinea ţanţoşă care respingea orice critică pe motiv că sînt chestii tehnice şi complicate nu făcea decît să ascundă că Guvernul nu prea înţelegea ce i se întîmplă. Imaginea bună a guvernului Năstase pe chestiunea europeană a fost o potemkiniadă creată de aparatul de imagine şi doar pentru uz intern. Integrarea europeană a mers prost, dar puţine au fost vocile care au afirmat asta. Presa în general nu prea înţelege ce se întîmplă şi ia drept bune fanfaronadele miniştrilor. De fapt, rapoartele de ţară au fost critice şi dure în ultimii ani. România este pe ultimul loc la numărul de capitole de negociere încheiate, Bulgaria dă de doi ani semne că parteneriatul cu Bucureştiul o dezavantajează, reprezentantul Comisiei în România a făcut multe declaraţii nemulţumite, la fel diverşi demnitari europeni. Şi totuşi, în mod uimitor, guvernul Năstase a continuat să fie considerat ca unul eficient pe acest segment: singurul guvern care poate integra România în UE. Ba chiar, premierul şi-a propus să facă din subiect o temă în campania electorală. În viziunea guvernanţilor, integrare înseamnă că miniştrii apar la televiziuni cu feţe încruntate şi dau ordine ţării, pe ton isteric. Dar agitaţia lui Gabriel Oprea nu înseamnă reformă în administraţie, aşa cum autosuficienţa Rodicăi Stănoiu nu înseamnă că a rezolvat problema cu independenţa justiţiei sau măcar că a înţeles despre ce este vorba. Scandalul din ultimele zile expune în public golul dintre promisiuni şi aplicarea lor, rezultat al stilului şmecheresc de guvernare. Este un stil cu efecte vizibile şi cauze profunde. Ele ţin de reforma greoaie a unei administraţii dominate de reţele de pradă, dar şi de credinţa lui Adrian Năstase că este un diplomat abil şi po