Aşa cum unele clădiri fac mulţi bani, altele fac igrasie, iar altele fac obiectul luptei de clasă între proprietari şi chiriaşi, clădirea imensă şi hîdă din Walter Mărăcineanu a căpătat respingătorul obicei de a face în permanenţă coadă. La sfîrşit şi la început de lună îndeobşte, în faţa ei se însăilează repede şi trece greu un brăcinar dezlînat de oameni, îmbrăcaţi în culori cenuşii, tîrînd după ei sacoşe, bastoane şi boli. Pe celălalt trotuar se află hoarda obedientă a celor care vor să plece la muncă în străinătate - cei care trebuie să bată la uşi din interiorul aceleiaşi clădiri şi pe care îi vom ignora acum, trecînd cu vederea cel puţin jumătate din potenţialul de a aduna mulţimi al construcţiei. Instituţia responsabilă de coada de care vorbim este Casa de Asigurări a Municipiului Bucureşti, la care oamenii vin de fiecare dată înarmaţi ca pentru doctor, cu supunere şi răbdare, pentru a primi aprobările lunare sau trimestriale pentru reţete gratuite. Aprobările vin greu şi, ştiut lucru, atunci cînd nu sînt bani nu mai vin deloc. Pentru aceşti oameni nu se mai poate face nimic. Bolnavi fiind, nici o firmă privată de asigurări nu acceptă să le facă asigurări altfel decît pe nişte prime astronomice. Ceva mai încolo, în Cişmigiu, se plimbă relaxat tinerii care deocamdată n-au astfel de probleme. Nu sînt bolnavi şi, după toate probabilităţile şi intenţiile Guvernului, nu or să mai apuce o asigurare de sănătate de la stat, pentru că tot cetăţeanul va trebui să cotizeze pentru a primi îngrijire medicală la o companie de asigurări. Dacă ar fi după el, ar cotiza, nu ar cotiza? Cosmin, de 28 de ani: "Aş da banii pe asta numai dacă aş fi sigur că ei ajung la oamenii bolnavi. Că nu or să fie deturnaţi cumva, misterios şi inexplicabil, spre o altă destinaţie". Liviu, 19 ani, e sănătos tun şi are cu totul alte probleme: "Niciodată n-am fost bolnav,

dar probleme