Fondatorii literari ai SF - R.L. Stevenson şi alţi Jules Verne - n-au cunoscut succesul universal de care se bucură îndepărtata lor urmaşă, J.-K. Rowling. Atunci cînd regina Victoria semna un decret, 99 % dintre imperialii săi supuşi n-aveau habar de existenţa lui. Acum, o romancieră britanică, suită pe mătura ei de vrăjitoare, face înconjurul planetei în cinci minute şi tot atîtea volume. Ni se impun mode(le) globale, iar Harry Potter se numără - invadent - printre acestea. Aveţi copii? Atunci le-aţi cumpărat, fără doar şi poate, seria cu pricina. Ca părinţi, mai plătim şi gama accesoriilor: casete, gadgeturi, afişe, jocuri. E un fenomen care ne acaparează, deşi n-am avut vreme să-i pipăim nervurile sau să-i evaluăm impactul pedagogic. Adevărul e că, dacă toţi fac un lucru, e greu să ieşi din rînd. Faci figură de retrograd. Ai impresia că lumea merge înainte fără tine. Dacă ai pierdut ritmul, speri să fii mai prompt data viitoare, cînd protagonistul mitic al etapei se va schimba. N-am să mă lansez, după acest preambul, într-o diatribă anticapitalistă. Imaginarul pueril se globalizează. Copiii actuali nutresc tentaţii comune, în timp ce managerii industrializării lor cîştigă sume grase din acest mainstream bine canalizat. S-ar spune că fordismul anilor '30 a pătruns în lumea de vise a copilăriei. Iar micuţii de pe toate meridianele nu au nicidecum aerul victimei. Adoră să se regăsească într-o mondială arcă a lui Noe. Desigur că i-am putea penaliza. Nu le cumpărăm obiectul fetişizat. Le spunem că spiritul de turmă e o pacoste şi că e mai şic să înoţi împotriva curentului. Iată însă că nu o facem, fie pentru că sîntem prea ocupaţi pentru a cultiva nuanţa psihologică, fie pentru că nu avem oferte alternative şi ne mulţumim, în compensaţie, cu flatarea propriului liberalism. Găsesc anormală lipsa de reacţie a Bisericii noastre faţă de subiectele de această anve