Rapoarte şi analize * Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauşescu , traducere de Iulian Vamanu, Editura Polirom

Ritmată de delirul serbărilor şi aniversărilor colective, marcată de eforturile individuale pentru a menţine traiul la un nivel suportabil, viaţa în România lui Ceauşescu se desfăşura pe paliere distincte: între ceea ce se vedea şi ceea ce se trăia, între ceea ce se spunea şi ceea ce se gîndea - zidul consolidat al propagandei de partid, minciuna publică. Retrospectiv, se poate spune că acest zid imaginar era la fel de solid ca şi cel care despărţea Berlinul. Apărută în colecţia "Historia" a Editurii Polirom, cartea lui Anneli Ute Gabanyi ne apropie de acest zid încercînd să lărgească fisurile, să pătrundă dincolo de bariera oficială, în tenebrele bine păzite ale minciunii de partid şi de stat. Plecată din 1963 din România, autoarea a fost, începînd din 1969 şi pînă în 1987, analist principal, apoi director al secţiei române de cercetare de la Radio Europa Liberă. Cartea grupează analizele ei scrise în vremea aceea, pe baza datelor oferite de presa românească a vremii şi de puţinii corespondenţi străini, înregistrînd zvonurile mai mult sau mai puţin persistente care circulau prin Bucureşti. Pentru contemporanul acelor evenimente, din perspectiva zilei de azi, lectura este înfricoşătoare: totul e teribil de cunoscut şi în acelaşi timp incredibil: laudele obscene la adresa conducătorului, propulsarea soţiei, ascensiunea fiului, limbajul criptic al hotărîrilor prin care segmente întregi ale vieţii erau trecute sub control, extinderea dictaturii asupra întregului spectru al activităţilor omeneşti. Avorturile şi divorţurile, proprietatea şi alimentaţia, sistemul de retribuţie şi contactele cu străinii sînt din ce în ce mai sever reglementate: orice ar face, cetăţeanul României e mereu vinovat faţă de putere, nu reuşeşte să se armonizeze cu visele