(da, e vorba şi de Lia!) Limba noastră-i o comoară, dar mai toate neamurile au comorile lor - şi aşa se face că, din cînd în cînd, filozofii sînt chemaţi să vorbească despre ele. Giovanna Borradori a avut ideea de a sta la taifas înalt cu doi dintre ei (Dialogues with Jurgen Habermas and Jacques Derrida, University of Chicago Press, 2003), pe temele curente ale contemporaneităţii. Cum ar fi: să fi devenit "inocenţa" un concept moral defunct de cînd sinucigaşii cu bombe la brîu par a fi exponenţii unei industrii în creştere printre insurgenţii politici? Mai poate "suveranitatea" fi o pavăză pentru abuzuri dictatoriale acum, cînd mijloacele moderne de comunicare fac totul cunoscut în cîteva secunde, iar Kosovo, Irakul sau Zimbabwe sînt colţuri din sufrageria planetară? Cum se va acomoda Franţa - statul secular ce a lansat conceptul de societate civilă - presiunilor în creştere ale unei comunităţi musulmane pentru care conservatorismul religios este parte a fibrei identitare?* Limba noastră-i o comoară, cum spuneam, dar nu toţi dintre cei care o vorbesc ştiu şi secretul delicatului Sesam în stare să-i facă perceptibilă splendoarea. Plus că nu cred că s-a născut filozoful în stare să dezghioace esenţa acelor insignifiante detalii ale cotidianului românesc, cele care pe un om normal îl dau peste cap. De exemplu, imaginaţi-vi-l pe Derrida pus în situaţia de a analiza de ce trei sferturi din salariaţii SC Nufărul SA din Bucureşti au ieşit pe stradă luni, 16 februarie, într-un protest strigat împotriva... rampelor de acces pentru persoanele cu handicap! Desigur, Derrida ar ceda din prima, ar rămîne mut ca lebăda sau mîine, dacă nu deseară, ar trece să medieze între evrei şi palestinieni, între maghrebieni şi Sarkozy etc.; nu e şi cazul dumitale, intuitiv cititor de limbă română. Pentru că dumneata ştii ce e cu 16 februarie - ziua grevei şi a sirenei de la Griviţa, di