La vanatoare de amintiri, in Siberia. Prin pierderea Basarabiei, Romaniei nu i-a fost furata doar o parte de trup, ci si o parte de suflet. O parte mare de suferinta. Mai aproape ca noi de parjolul iadului comunist, romanii de peste Prut au indurat un martiriu pe care nu l-au marturisit niciodata si...

La vanatoare de amintiri, in Siberia

Prin pierderea Basarabiei, Romaniei nu i-a fost furata doar o parte de trup, ci si o parte de suflet. O parte mare de suferinta. Mai aproape ca noi de parjolul iadului comunist, romanii de peste Prut au indurat un martiriu pe care nu l-au marturisit niciodata si pentru care nu au fost mangaiati. Chiar daca acum s-a facut prea tarziu si nimeni nu mai are chef de jelanii ingropate in trecut, plangerea Basarabiei trebuie ascultata. Ea face parte din istoria noastra comuna, dintr-un destin hotarat sus, in ceruri, si care nu poate fi despartit de-un hotar

E multa pace in bucataria calda in care am fost poftita sa beau ceai. Ceai Akbar, ceai negru rusesc. Am batut cale lunga pana aici, in satul Giurgiulesti din Basarabia de Sud, am trecut prin viscol si-am inghetat intr-o vama pierduta in camp, dar iata-ma acum in fata omului pentru care am facut atata drum. Sta pe scaun cu capul usor aplecat si tristetea pare intiparita adanc in liniile obrazului. Nelinistea tremura in privirea lui intunecata. E incordat, e ca un arc. Simt ca nu e impacat, ca nu e in apele lui. Tace. Asteapta sa intreb. Isi face de lucru cu lingurita de zahar, aseaza cana mai bine pe farfurioara si apoi se uita la mine cu niste ochi iscoditori. Stiu ca a fost deportat impreuna cu familia lui in Siberia, stiu ca a avut norocul sa se intoarca de acolo, spre deosebire de altii care nu si-au mai vazut niciodata casele. Mai stiu ca apoi a ajuns capitan de punte pe un pescador cu care a strabatut toata lumea si ca acum, la anii pensiei, se pregatest