Metroul parizian e ca Arca lui Noe, versiunea dublu CD: "conţine Cei Rămaşi Pe Mal". Sînt, mai întîi, parizienii grăbiţi - foarte grăbiţi! - care se-mping în tine fără scuze la orele de vîrf. "Cadres" spilcuiţi, privind undeva pe deasupra vînzolelii comune şi cu o "moue" de abia-mascat dispreţ - i-aş trimite în România să se-mpingă zilnic în autobuzul 311. Femei fără vîrstă, cu veste & tunsori stricte, gesturi ferme, priviri de oţel, "feminine" dintr-un atavism inexplicabil - le-aş muta în Militari, să crească 2-3 copii de la un plutonier major şi să facă piaţa. Tinerii "branchés" cu "look"-uri "cool" şi ţoale din zona şic-altermondialistă, un pic de "Gap", un pic de "Che", pe-acolo - i-aş arunca între blocuri, în Rahova sau Ferentari, să-nveţe viaţa. Apoi, evident, Turiştii: americani (vara-n short & sandale, iarna-n Parka & Reebok), care vorbesc tare, italieni, care vorbesc şi mai tare, & spanioli, care vorbesc cel mai tare. Apoi englezii (care nu vorbesc decît dacă sînt beţi, şi ferească Dumnezeu să dai de-un englez beat!) şi nemţii (care vorbesc puţin şi numai
cu consoartele cu permanent). Apoi, desigur, Turistul Japonez - o fatalitate contemporană, la fel ca McDonald's-ul şi cărţile de credit - niciodată de unul singur (probabil că solitudinea nu este o valoare în "Ţara-Soarelui-Răsare"), vorbind repede, onomatopeic şi ininteligibil, privind speriat, ca dl Frodo în Stăpînul inelelor, neînţelegînd nimic, scîncind pe la colţuri, sughiţînd cu ochii-n ghiduri, aşteptînd să fie asistat - da, dar numai de un conaţional! În fine, amărăştenii - românii cu acordeoanele, negrii cu negresele XL, arabii cu înfulăratele, est-europenii cu familiile... Ce caută toţi aceştia la Paris? Şi de ce iau - toţi! - metroul în acelaşi timp cu mine? Dumnezeul RATP-ului e băgăcios, capricios şi puturos - altfel nu s-ar explica prea-desele greve. Dar eu aş iniţia o grevă a pa
