E adevărat, seria Războiul stelelor (pe care o putem vedea, pentru a nu ştiu cîta oară, pe PRO TV) este o producţie cu o intrigă naivă şi lipsită de orice profunzime. Toată povestea e o schemă simplă, cu eterna luptă dintre bine şi rău. Dincolo de asta nu mai există nimic. Personajele sînt schematice, iar replicile lor sînt de multe ori ridicole şi nefireşti (după cum observau înşişi actorii din Războiul stelelor, care mărturiseau într-un film de making of dat tot pe PRO TV că le venea greu să joace serios după un asemenea scenariu). E adevărat, cavalerii Jedi sînt nişte personaje cam kitsch, cu rasa lor de călugări franciscani şi filozofia lor de două parale - o vulgată a religiilor din Orient. Zicerea "Forţa fie cu tine" a devenit, pe bună dreptate, subiect de poante. Săbiile lor laser sînt comice, iar zgomotul pe care-l fac ele cînd se lovesc şi mai şi (în realitate, zgomotul e obţinut din lovirea a două bucăţi de tablă zincată). E adevărat, costumul lui Darth Vader e ridicol, iar temuta lui cască de nazist e făcută, cu siguranţă, dintr-un plastic negru, prost finisat. La fel şi razele laser ale pistoalelor, care, într-o confruntare, sînt colorate diferit, ca să poţi să-ţi dai seama ce tabără trage. La fel şi luptele dintre Han, Leia şi compania cu trupele imperiale - în care numai soldaţii cad împuşcaţi

(chiar dacă ei sînt mai mulţi). La fel şi chica de anii optzeci a lui Luke şi gropiţa lui din bărbie - ce individ enervant! De altfel, Războiul stelelor deţine o întreagă galerie de personaje enervante, prost făcute: Jar Jar Bings, care-i o făcătură pe computer de toată jena, Jabba the Hutt, care-i o făcătură din cauciuc de toată jena, poporul de ursuleţi de pe planeta cu generatorul (Întoarcerea lui Jedi), cărora li se văd, la spate, cusăturile costumului de blană etc. Ei bine, cu toate acestea, seria Războiul stelelor este ceva fascinant. Ceva fasci