Domnule Nati Meir, Sînt unul dintre cetăţenii români cărora nu trebuie să li se traducă şi să li se explice cum şi de ce se pun tefilimii sau ce înseamnă un kadiş; am pus tefilimii pînă la 16 ani, cînd am devenit un ateu marxist. Azi, după mai mult de 40 de ani (unitate de timp fiabilă), sînt un liber credincios atît politic, cît şi religios, încercînd să conciliez dialectica şi agnosticismul, să negociez între Iisus, Marx, Isaac Babel, Sebastian şi Cioran, respectînd la maximum cerinţa Sfîntului Augustin: în ce-L priveşte pe Dumnezeu, nu pune întrebări care depăşesc inteligenţa umană! Nu am fost niciodată sionist, deşi întreaga mea familie a emigrat legal în Israel în urmă cu peste 40 de ani, nu am rude (decît prieteni) la Ierusalim, ci la Holon, în cimitirul unde odihnesc mama şi bunica, aceasta din urmă cerînd ca pe piatra mormîntului ei să stea scris clar că s-a născut la Bucureşti. Poate că această idee a bunicii să fie explicaţia freudiană a ciudatului şi permanentului sentiment care mă face să mă simt în Tel-Aviv, pe străduţele Trumpeldor şi Bar-Kohba, ca în aleea Popa Nan, ca în spaţiul meu mioritic - acela al cinematografului "Mioriţa" de pe calea Moşilor. Îţi comunic toate acestea - într-un număr al Dilemei vechi privind zilnica schimbare la faţă a României - pentru a-ţi sugera, întîi de toate, că am o anume bază morală ca să mă declar în total dezacord cu logica şi argumentele dumitale de israelian, membru al PRM, consilier de imagine în operaţiunea care vrea să facă dintr-un antisemit notoriu şi durabil ca Vadim Tudor un filosemit de ultimă şi definitivă oră. Ţi-o spun de la evreu român la evreu israelian: e mai mult decît scandalos - e comic. Am convingerea - ascultîndu-te cum explicai iudaismul şi generozităţile sale unui personaj ca Ilie Neacşu care, în ziarul său Europa , a jidănit la fel de nemernic ca Vadim Tudor - că noţiunea de comic îţi es