Rateurile masinariei megapartid. Marea realizare a liderilor istorici pesedisti este chiar megapartidul Psd. Dupa alegerile din 2000, Romania a regresat la dezechilibrul dintre 1990 si 1996, cu un singur partid mare si o sumedenie de partide mici. In fata dezechilibrului de atunci (in 1990, Frontul...
Rateurile masinariei megapartid
Marea realizare a liderilor istorici pesedisti este chiar megapartidul Psd. Dupa alegerile din 2000, Romania a regresat la dezechilibrul dintre 1990 si 1996, cu un singur partid mare si o sumedenie de partide mici. In fata dezechilibrului de atunci (in 1990, Frontul Salvarii Nationale castiga 66% din voturi, iar Iliescu, 85%, in conditiile unei prezente record la urne), in 1991 s-a hotarat constituirea Conventiei Democratice din Romania. In 1992, Cdr deja castigase toate marile orase. In 1996, Cdr a castigat alegerile locale, parlamentare si prezidentiale (prima alternanta la guvernare). Fata de dezechilibrul de dupa 2000 (a doua alternanta la guvernare), cand iar exista un singur megapartid si o multime de forte care i se opun, fara ca nici una sa fie un partid mare, inca nu s-au gasit solutii pentru restabilirea echilibrului si realizarea alternantei la putere (a treia). Lupta politica a ramas insa la fel de dura.
Ceea ce nu isi dau deocamdata seama liderii Psd este ca imensa lor slabiciune vine din faptul ca au construit o supraorganizatie. Este un megapartid, iar din gigantismul sau decurge chiar greutatea de a-l conduce. In afara ca este greu de condus in conditii de lupta electorala, Partidul Social Democrat are o multime de slabiciuni si vulnerabilitati. Ar fi fost mai simplu daca aveam un sistem bipartidic, cu doar doua partide mari care sa se infrunte si sa alterneze periodic la guvernare. In istoria postcomunista, singura forta puternica a fost cea grupata in jurul lui Iliescu (cu denumirile succesive
