După o statistică a publicaţiei americane Publishing Trends, cartea cea mai bine vîndută din lume în 2003 a fost 11 minute de Paulo Coelho. În acest top global, ultima carte a lui Coelho (dacă nu va mai apărea una pînă săptămîna viitoare) se află înaintea romanului recent al lui Llosa, Paradisul de la colţ (în curs de traducere şi la noi), înainte de Cartea iluziilor de Paul Auster sau a Orelor lui Michael Cunningham. Clasamentul PT, contestat mai ales pe bătrînul continent, dar întemeiat pe cifre şi încasări, cuprinde în primele cincisprezece titluri nouă în engleză, trei în portugheză (Coelho, desigur, dar şi Saramago), două în suedeză (Hening Mankell şi Liza Marklund), două în spaniolă (Llosa, dar şi mai tînărul Ruiz Zafón), unul în idiş (Yoshi Brandes) şi unul în germană (Eric-Emmanuel Schmitt). Chiar aşa, să nu se fi vîndut la fel de bine în lumea francofonă nici o carte scrisă în franceză? - se întreabă "analiştii" pieţei de carte, dar şi editorii... Explicaţia pe care o dau unii dintre ei ar ţine de faptul că ranking-ul PT nu s-ar baza, în realitate, pe numărul total de exemplare vîndute în întreaga lume, ci pe numărul de ţări în care acelaşi titlu apare pe locul întîi în topurile de carte. Sînt fiabile atari statistici? Economiştii sînt de părere că da, editorii (aceia dintre ei care nu sînt în primul rînd economişti) practică îndoiala metodică, criticii se opun scîrbiţi folosirii, în acest context, a cuvîntului literatură,

cititorii se văd confirmaţi, democratic, în opţiunile lor "literare". Singurul top public românesc, cel care apare în Ziarul de Duminică, folosind ca etalon vînzările realizate în reţeaua magazinelor Diverta din întreaga ţară, confirmă clasamentul Publishing Trends: Coelho e pe primele şapte locuri la beletristică. Problema nu e însă cîte locuri monopolizează acest "rege Midias al industriei editoriale" în topurile celor mai v