O editură pariziană nouă, Oxus, lansează o colecţie condusă de Basarab Nicolescu şi intitulată "Românii din Paris". Prima apariţie este România, capitala... Paris (ghid al plimbărilor insolite pe urmele românilor celebri din Paris), sub semnătura lui Jean-Yves Conrad. Despre autor nu ştiu altceva decît ceea ce ne spune el însuşi într-un cuvînt înainte: e un îndrăgostit de România, unde a fost prima oară în 1981, e o fire sentimentală şi emotivă, e mişcat "pînă la lacrimi" în faţa unui monument sau citind o carte de memorii, se impregnează în permanenţă de atmosfera românească ascultînd, spre exemplu, discuri cu Ciprian Porumbescu, George Enescu, Maria Tănase şi grupul A.S.I.A. S-a dedicat fără să-şi drămuiască timpul şi energia realizării acestui proiect, întîlnind, pare-se, peste tot o bunăvoinţă extremă: o foarte lungă listă de "mulţumiri" de la sfîrşitul cărţii include un mare număr de persoane, de la nume cunoscute pînă la "portarul de la grupul şcolar Jacques Decour din Nanterre". Este, ca să rezum, un entuziast, însufleţit de nobile intenţii. Ceea ce, din păcate, nu e de ajuns. Cartea trădează, din belşug, amatorismul, autorul se lasă purtat de elanuri protocroniste, insistă - obositor - asupra "priorităţilor" lui Traian Vuia, asupra premiilor Nobel ratate de savanţii români (Păulescu, Procopiu), îşi informează cititorii că "prima rafinărie din lume s-a deschis la Ploieşti în 1857, că Bucureştiul a fost primul oraş din Europa luminat cu petrol lampant, tot în 1857" etc. Printre artiştii români care au trăit la Paris sînt trecuţi, fără complexe, Etienne Hajdu şi Georges Brassaď, singurul argument fiind originea lor transilvană. Iubirea de România e atît de puternică încît autorul include printre obiectivele turistice terenurile de la Roland Garros, deoarece acolo au triumfat Ilie Năstase, Virginia Ruzici şi Ion Ţiriac. La fel, piscina Molitor apare în ghi